Nu ne mai punem de mult intrebari! Nu ne mai privim deloc demult ochi in ochi si totusi mergem mai departe!Nu mai avem raspunsuri si tot ce ne mai poate multumi in desartaciunea vietii noastre este sarutul cald intr-o seara tirzie de iarna! Am pierdut demult bucuria zimbetului inocent! Nu ne mai putem intoarce inapoi si nici nu putem incepe din nou. Precum o capcana fara intentii rele dar in mijlocul padurii! Nu ne mai sintem patroni de noi insine , iar umbra noastra se destainuie doar la lasare serii printr-o prezenta rasuflare a trupui de alaturi! Unde ne-am pierdut inocenta? Copii intreaba pe parinti ; parintii intreaba pe batrini si nimic nu ne va putea da raspunsul.Sintem cuprinsi de furia automatismului si nici macar intrebarile nu-si mai au doctrina lor. Bunii si dragii nostrii intelepti parinti! Ascultati si cititi si apoi ascultati din nou linistea cuvintelor razlete!:
"O intrebare brusca a fiicei sale : "Oare de ce e asa de greu de trait in Suedia?"
"Uneori, spuse Wallander, imi vine sa cred ca e din cauza ca am incetat sa ne carpim ciorapii. […] In copilaria mea, Suedia era o tara in care oamenii isi mai carpeau inca ciorapii. Eu chiar am invatat asta la scoala. Apoi brusc, intr-o zi, s-a terminat. Am inceput sa aruncam ciorapii gauriti. Nimeni nu-si mai dadea osteneala sa-i repare. Toata societatea s-a transformat. Aruncatul lucrurilor uzate a devenit singura regula care privea intr-adevar pe toata lumea. Bun, probabil ca mai erau unii care continuau sa-si repare lucrurile. Dar nu se mai vedeau. Atat timp cat asta nu privea decat ciorapii, poate nu era asa de grav. Dar fenomenul s-a extins. In cele din urma a devenit un fel de morala, invizibila, dar omniprezenta. Cred ca asta a transformat viziunea noastra despre bine si rau: a ceea ce avem dreptul sa facem altora si a ceea ce nu putem sa le facem. Totul a devenit mult mai dur. Din ce in ce mai multi oameni, in special tineri, se simt inutili sau de-a dreptul respinsi in propria lor tara. Cum reactioneaza? Prin agresiune si prin dispret. Cel mai inspaimantator este faptul ca, dupa parerea mea, nu suntem decat la inceputul unui proces care se va inrautati. Noua generatie, cei care sunt mai tineri ca tine, vor reactiona cu o violenta si mai mare. Ei nu mai au nici o amintire a faptului ca a putut exista o epoca in care ne carpeam ciorapii. In care nu aruncam nimic, nici ciorapii, nici oamenii."
Apus de soare in Indonezia
Nota: Generatiile apropiate de cea a autorului randurilor de mai sus, Henning Mankel (n. 1948), isi mai aduc probabil aminte ca pe vremea cand la scoala in Suedia copiii invatau si sa carpeasca ciorapi, in Romania se acorda o "distinctie pioniereasca" pentru obtinerea careia trebuia sa stii sa carpesti ciorapi, sa cosi nasturi, sa inoti, sa plantezi un pom etc."
0 comentarii:
Posta un commento
test